Young Design este un format Romanian Design Week care prezintă publicului o serie de designeri și arhitecți tineri care s-au remarcat în cadrul festivalului DIPLOMA Show ediția 2023 cu proiectele lor de absolvire. În cadrul expoziției dedicate lor, focusul se mută de pe proiecte pe autorii acestora și ne oferă o frântură din spiritul generației de mâine a designerilor și arhitecților români. Expoziția multidisciplinară deschide, astfel, un dialog între specialiști și noua generație de creativi, și aduce optimism și energie prin chestionarea practicilor actuale, prin abordări neconvenționale și perspective fresh.

Din dorința de a cunoaște și mai bine expozanții, am realizat o serie de scurte interviuri cu aceștia prin care am încercat să aflăm mai multe despre practicile și procesele lor creative, despre ce calități ar trebui să aibă un arhitect de succes, dar și care au fost cele mai mari provocări cu care s-au confruntat până acum.

 

Ce calități definesc un arhitect de succes, în opinia ta?

După parerea mea, un architect de success este un meșter. Un făuritor de spații cu suflet. Așa cum pictorul își lasă urma pensulei pe pânză, așa un architect trebuie sa fie capabil să ințeleagă limbajul materialelor cu care lucrează pentru ca acestea să se contopească perfect dând naștere unor spații coerente. Un architect desăvârșit trebuie să conștientizeze faptul că arhitectura este pentru oameni, mai presurs de propriul orgoilu. Atmosfera nu se formează pe hartie, ci prin intermediul naturii, a luminii, a umbrei, si a vieții. 

Prin urmare spațiile sunt create pentru a fi locuite și pentru a purta amprenta utilizatorilor. Arhitectul, putem spune, are o putere demiurgică, prin care se lasă pe sine în urmă în favoarea construirii unei lumi pentru ceilalți, dar care prin propria experiența a viețuirii poate înțelege necesitătile locuirii unui spațiu.
 

Care este cea mai mare provocare cu care arhitecții se confruntă în prezent?

Din păcate. arhitectul contemporan tinde să devina doar un ustensil manevrat de multe alte voci, diluându-și esența creativă. În acest context dictat de necesitățile financiare sau din dorința de a construi cât mai mult fără a se mai ține cont de calitatea locuirii spațiului, arhitecții trebuie să se impună în fața depersonalizării. Aceasta tendință a locurilor fără caracter este una dintre cele mai mari probleme ale arhitecturii contemporane moștenită din socialism. O arhitectura de calitate nu trebuie să fie un produs de serie, uniform, ci să releve specificul fiecărei funcțiuni pentru care a fost creată, purtând totodată amprenta utilizatorului.
 

Cu toate tehnologiile existente, cum ar arăta, în opinia ta, viitorul arhitecturii?

O arhitectură de calitate este cea a simțurilor, care a conștientizat că forma prestabilită nu există; ea trebuie întotdeauna să asculte nevoile materialului ca mai apoi să transmită ființei sentimente de exaltare.

Relația dintre arhitectură și meșteșug devine esențiala în vederea realizării unor spații cu suflet, care să nu releve doar imagini retiniene seducătoare, ci să activeze asupra întregii ființe ce locuiește spațiul. Aceste imagini mute provin direct din materia formatoare, însă materialitatea poate comunica cu omul, își poate povesti procesul făuritor, atâta timp cât mâna creatorului o cunoaște cu adevărat. Cu alte cuvinte, opera arhitecturală se preocupă în principal de imaginile materiei, nu numai de proprietățile ei. Este esențial ca arhitectura să învețe din nou să asculte vocea tradiției, însă prin tehnici si maniere contemporane de a pune materia în opera. 
 

Din punctul tău de vedere care sunt responsabilitățile unui arhitect față de societate și mediul înconjurător?

Într-o lume din ce în ce mai tehnologizată, imaginile arhitecturale instantanee, de o seducție retiniană par să creeze o lume ficționalizată care neglijează complet scopul existențial și obiectivele artei de a construi. O lume lipsită de gravitație și materialitate în care construcțiile devin din ce în ce mai multe, iar arhitectura ca operă se diluează, în loc să susțină o lume a fanteziei. În acest context, misiunea arhitecturii responsabile este de a întări experiența realului dezvoltată în sferele percepției și de a apăra autenticitatea și autonomia experienței umane cu opera însăși.

Arhitectura modernă a preferat adoptarea materialelor plane și atemporale, așa zisele materiale fără loc, artificiale. În arta modernistă materia rămâne mută, fiind eclipsată de forma care capătă întâietate. O arhitectura de calitate si responsabila trebuie sa conștientizeze că materialitatea este cea care dă lucrurilor caracterul statornic, durabil în timp și cea care provoacă simțurile.

Când vine vorba de renovarea sau restaurarea unei clădiri se nasc, inevitabil, suprapuneri. Aceste juxtapuneri, straturi specifice fiecărei epoci prin care a trecut clădirea, reprezintă un martor, iar arhitectura conștientă trebuie să țina cont de ele și să releve întotdeauna adevărul.

Un arhitect înțelept va căuta relații cu meșteșugari, artizani și artiști pentru a-și reconecta gândirea cu sursa tuturor cunoștințelor adevărate: lumea reală văzută prin materialitate și înțeleasă senzorial. 

Astfel, responsabilitatea unui arhitect față de societate si mediul înconjurător este de a înțelege în primul rând contextul antropologic și toate caracteristicile fizice impuse de locul în care se așază.

[ENG]

 

What qualities define a successful architect, in your opinion?

In my opinion, a successful architect is a craftsman. A maker of spaces with soul. Just as a painter leaves his brush mark on the canvas, so an architect must be able to understand the language of the materials he works with so that they blend seamlessly into coherent spaces. An accomplished architect must realise that architecture is for people, above and beyond his or her own ego. Atmosphere is not formed on paper, but through nature, light, shadow and life. 

Spaces are therefore created to be inhabited and to bear the imprint of their users. The architect, we can say, has a demiurgic power, whereby he leaves himself behind in favour of building a world for others, but through his own experience of living can understand the necessities of inhabiting a space.
 

What is the biggest challenge architects face today?

Unfortunately, the contemporary architect tends to become just a tool handled by many other voices, diluting his creative essence. In this context, dictated by financial needs or the desire to build as much as possible without taking into account the quality of the space, architects must impose themselves in the face of depersonalisation. This tendency towards characterless places is one of the biggest problems of contemporary architecture inherited from socialism. Quality architecture should not be a mass-produced, uniform product, but should reflect the specificity of each function for which it was created, while bearing the imprint of the user.
 

With all the existing technologies, what do you think the future of architecture will look like?
 

A quality architecture is that of the senses, which has realised that there is no such thing as a predetermined form; it must always listen to the needs of the material and then transmit feelings of exaltation to the being.

The relationship between architecture and craftsmanship becomes essential in order to create spaces with a soul, which do not just reveal seductive retinal images, but which act on the whole being inhabiting the space. These mute images come directly from the forming matter, but the materiality can communicate with man, it can narrate its creative process, as long as the creator's hand really knows it. In other words, the architectural work is primarily concerned with the images of matter, not just its properties. It is essential that architecture learns again to listen to the voice of tradition, but through contemporary techniques and ways of putting matter into the work. 

From your point of view, what are the responsibilities of an architect towards society and the environment?
 

In an increasingly technological world, instantaneous, retinally seductive architectural images seem to create a fictionalized world that completely neglects the existential purpose and goals of the art of building. A world devoid of gravity and materiality in which constructions become more and more numerous, and architecture as a work is diluted instead of sustaining a world of fantasy. In this context, the mission of responsible architecture is to strengthen the experience of the real developed in the spheres of perception and to defend the authenticity and autonomy of human experience with the work itself.

Modern architecture has favoured the adoption of flat and timeless, so-called "place-less", artificial materials. In modernist art, matter remains mute, eclipsed by form, which takes precedence. A good and responsible architecture must be aware that it is the materiality that gives things their stable, enduring character and challenges the senses.

When it comes to renovating or restoring a building, overlaps inevitably arise. These juxtapositions, layers specific to each era through which the building has passed, represent a witness, and conscious architecture must take them into account and always reveal the truth.

A wise architect will seek relationships with craftsmen, artisans and artists to reconnect his thinking with the source of all true knowledge: the real world seen through materiality and understood sensually. 

Thus, an architect's responsibility to society and the environment is to understand first and foremost the anthropological context and all the physical characteristics imposed by the place in which they sit.

 

Andreea este prezentă în expoziția Young Design cu proiectul Ateliere de meșteșug - Extinderea fabricii „Apollo”.

 

Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București

Facultatea de Arhitectură

Proiect integrat

Coordonatori: Prof. dr. arh. habil. Florian Stanciu