Singur, în lumina albă

Singur, în lumina albă este o lucrare care mizează pe implicarea vizitatorului devenit co-creator, împins spre multisenzorialitatea lucrării, în ideea de a recâştiga bogăţia lumii prin senzaţiile vizuale, tactile, auditive sau olfactive.  O capsulă a simţurilor căreia ceramica in forma modulelor suspendate în perdele îi dă calităţile sale de formă, textură, sunet şi, cu puţin ajutor, miros, în care eşti chemat să intri, ca şi cum ai intra într-un spaţiu intim, al autocunoaşterii şi al solitudinii constructive de sine. Poezia lui Emil Brumaru, un poet al senzorialului prin vocaţie, vine să aducă profunzime şi să completeze experienţa cu metaforele sale neaşteptate.