Ioana Rusu

Practica sa gravitează între două concepte: realitate și ficțiune concentrându-se pe felul în care mintea umană percepe și distorsionează realitatea, sub influența propriilor experiențe. Abordarea post-fotografica, și obsesia pentru colajul digital, se extinde și spre mediul video sau instalație.

În satul meu să simți e o boală

Lucrare selectată la DIPLOMA Show 2024

Pe măsură ce individul crește, simțurile se intensifică și sentimentele se extind, încep să primească un nume. Pe măsură ce îmbătrânim, trecutul nostru devine mai clar, iar familiaritatea noastră cu ceea ce e în urmă continuă să se modifice. Timpul cu sinele ca activitate emoțională și de gândire este destul de înfricoșător. Poate pentru că în cultura și creșterea noastră nu a fost accentuată nevoia chestionării afectului, gradul de funcționalitate, fiind în mare parte o prioritate. Lipsa inteligenței emoționale, sau a înțelegerii sinelui poate crea un circuit în care traumele generaționale sunt o moștenire prezentă în orice familie. Pornind de la această idee proiectul post-cinematografic prezintă o experiență vizuală a unui moment în care individul se află într-o călătorie mentală de căutare a sinelui, iar contextul care influențează creșterea unui individ este satul și imposibilitatea de integrare în el.

Structura narativă a fost construită pe o selecție din poemele Elenei Simion.